La Sadoveanu, in Ostrovul lupilor gasim un personaj localizat in spatiul dobrogean, poreclit cu un nume cunoscut, Nastratin Hogea, care starneste interesul cititorului chiar inainte de a intra in scena.

Eroul lui Sadoveanu, Mehmet Caimacam, insumeaza trasaturile specifice orientului si este mai mult contemplativ.

El iubeste in tacere, se revolta in tacere si nu se abate de la normele lumii pe care o reprezinta.

Pentru a reda culoarea specificalumii personajului sau, Sadoveanu, ca si Barbu, foloseste cuvinte, toponime, proverbe si zicatori turcesti.

Urmarind firul unei anecdote cu Nastratin care circula in Dobrogea, Mehmet Caimacam povesteste savuros cum s-a desfasurat intamplarea in urma careia i s-a dat porecla Nastratin Hogea.

Se poate remarca faptul ca Hogea este perceput de Mehmet ca fiind in primul rand un mare intelept si abia apoi comic, abordare similara cu cea din spatiul turcic.

Vorbind despre Nastratin spune ca mai intai trebuie cautat mesajul pilduitor si meditat asupra acest ia si abia la final analizata partea comica, fiindca aceasta nu este decat o haina bine aleasa pentru a imbraca povetele din anecdotele sale.

De aceea Mehmet nu se inveseleste ci se intristeaza cand vorbeste despre Nastratin, comparand gratierea sa cu imaginea lui Hogea cand a cerut iertare de la Timurlenk in numele consatenilor sai drepti si nevinovati.

In opera lui Sadoveanu apar si motive populare turcesti cum ar fi blestemul, deochiul, visul. Pentru intregirea tabloului oriental e prezentata cu migala povestea cafelei.

De asemenea modul specific turcesc in care unele personaje se exprima si cuvintele pe care le aleg pentru comparatii pot parea uneori stranii, fiindca au conotatii necunoscute in spatiul romanesc.