Anatomia distructivitatii umane, de Erich Fromm

Care sunt radacinile agresivitatii umane? Cum putem explica resorturile razboaielor sau ale regimurilor opresive? Pornirile noastre violente tin de animalitatea noastra ori constituie, mai curând, o determinanta culturala?

Încercând sa-si croiasca o cale dincolo de instinctualismul lui Konrad Lorenz si al neodarwinistilor si dincolo de behaviorismul lui Skinner (pentru care violenta este o conditionare strict sociala), Fromm distinge între doua chipuri fundamental diferite ale agresivitatii.

Daca, pe de o parte, se poate vorbi despre o agresivitate "defensiva" sau de supravietuire, mostenita pe linie biologica, pe de cealalta parte descoperim agresivitatea "maligna", pura distructivitate, care incita la violenta din motive ce rezida în caracterul uman.

Considerând-o ca pe o deformare a personalitatii, si nu ca pe un dat inevitabil al naturii umane, Fromm descrie patima distructivitatii trecând prin visele pacientilor lui Freud, prin sadismul birocratic al lui Stalin si încheind cu "necrofilia" lui Hitler.