Talcul tuturor faptelor. Povestiri hasidice
Shmuel Yosef Agnon continua mestesugul povestitorilor din neamul lui Israel, ramânând totodata puternic ancorat în spiritul secolului XX. În povestirile sale, chibzuinta arhaica se întretaie cu satirizarea unor moravuri anacronice, nostalgia dupa shtetlul natal e dublata de ironii fine fata de naivitatea obstii – totul într-o lume imprevizibila, ale carei conventii cotidiene pot fi rasturnate în orice moment de întâmplari suprarealiste.
„M-am straduit vreme de multi ani sa ma eliberez de umbra lui Agnon… Trebuia sa ies de sub influenta sarcasmului si inteligentei lui, a simbolismului lui baroc, a enigmaticelor lui jocuri labirintice, a dublelor lui sensuri si a trucurilor lui literare complicate si erudite.“
(Amos OZ)
„Ce minunat ar fi fost sa învat întelepciunea la picioarele lui Agnon…“
(Saul BELLOW)
„În scrisul dumneavoastra se reface vechea unitate dintre literatura si stiinta, asa cum o întelegea Antichitatea. Într-una dintre povestiri spuneti ca unii le vor citi ca pe niste basme, altii le vor citi ca sa înteleaga si sa învete. Aceasta mare cronica a spiritului si vietii poporului evreu are asadar un mesaj complex: pentru istoric e un document nepretuit, pentru filozof e o sursa de inspiratie, pentru cei care nu pot trai fara literatura este un nesecat izvor de bogatii.“
(Din Laudatio rostita la decernarea Premiului Nobel pentru literatura)
Prima oara omul citeste si pricepe.
A doua oara citeste si se minuneaza: Ma amageam atunci când îmi închipuiam ca pricep, fiindca, de fapt, nu pricepeam o iota, nimic.
A treia oara pricepe si nu pricepe, a patra oara pricepe ce nu pricepuse si nu întelege ce întelesese, si tot asa de fiecare data. si daca se osteneste mult si o ia de la capat de multe ori pâna când uita de câte ori a luat-o de la capat, si mai are si ajutorul lui Dumnezeu, atunci începe sa priceapa. si asta e începutul întelepciunii.
