Omul Ilustrat reuneste optsprezece povesti în care fantasticul si science-fictionul se împletesc cu umorul negru, fatalismul si macabrul

În deschiderea cartii, naratorul relateaza prima lui întâlnire cu Omul Ilustrat – un personaj fantastic, ale carui tatuaje prind viata atunci când sunt privite, fiecare spunând o poveste diferita.

Cititorul este indirect invitat sa priveasca imaginile si sa asiste la „punerea lor în scena“ – un pretext pentru Bradbury pentru a explora natura umanitatii si a relatiilor interumane în contextul abolirii barierelor temporale si spatiale.

Autorul nu ezita sa se amuze de personajele sale, sa le arate defectele si limitele si sa le demaste naivitatea