„Cu noile bulevarde, nefolositoare imitatie pariziana, care rascolesc fara mila pitorestile cartiere batranesti, cu mania alinierii militaresti a strazilor, cu darâmarea pe rând a hanurilor, a caselor vechi românesti, spre a le înlocui cu pedante cladiri imitate dupa cele mai lipsite de gust arhitecturi apusene, dispar, zi de zi, urmele trecutului Bucurestilor.”Scrisa sub forma unui delicios jurnal social, de lifestyle bucurestean, cartea "Bucurestii ce se duc" evoca nu doar superbe edificii arhitecturale ale Bucurestiului ce se duce, ci si portrete de bucuresteni pitoresti ce au stiut, cu vreo suta de ani în urma, sa se bucure din plin de timpul lor, oameni din diferite paturi sociale, cu rang si fara rang, dar având în comun naturaleTea de a epata, de a iesi într-un fel sau altul în evidenta, de a se afirma fiecare în felul sau unic
De aici rezulta o sumedenie de situatii haioase, de întâmplari hazlii ce pun în valoare spiritul vesnic optimist al bucuresteanului.
O lectie despre cum sa te bucuri de viata într-un oras al carui nume vine de la... bucurie!
(Adevarul)
Henri Stahl, un român de origine elvetiana si cu suflet de bucurestean, face parte dintre cei care si-au iubit fierbinte orasul. I-a cunoscut colturile frumoase, i-a urmarit fiinta ascunsa, s-a amuzat cu simpatie de defectele – ca si de calitatile – poporului sau marunt, s-a întristat de pierderea amanuntelor care-i dadeau farmec si s-a bucurat sa puna în valoare ceea ce a ramas, în speranta ca va ramâne în continuare.
A facut nemuritoare amintirile. Pentru ca ele aduc o contributie esentiala la valoarea pe care se considera ca o are un oras.
Ele pastreaza pentru viitor amprenta înaintasilor si daruiesc urmasilor hrisoave de noblete.
Henri Stahl a lasat Bucurestilor o carte nu numai necesara, ci si frumoasa cu adevarat.
O carte scrisa cu inima.
Ca atare, ea se adreseaza inimii bucurestenilor împatimiti, dar si celei a orasenilor care, grabiti sa-si traiasca zilele trepidante si lipsite de tihna, înca nu au simtit magia unica a orasului.
Citind-o, vi se va deschide o fereastra catre o întreaga lume, o lume a noastra, fara de care am fi cu totii mai saraci.