„Pavaza a conservatorismului si a partidului generat de acest curent, Filipescu vedea aceasta constructie ca pe un «complex de elemente» care cuprindea pe lânga o doctrina si «niste traditii si niste norme de purtare».

Pentru ca aceasta doctrina sa-si manifeste eficienta trebuia ca propaganda de partid sa nu fie o agitatie fara noima, care sa fie lovita de sterilitate...

De aceea, el vedea calitatea de conservator ca pe o credinta, «pe când pentru altii era un rol de jucat». Mai mult, în numele respectului pe care îl datora acestei calitati, Filipescu propovaduia în rândurile membrilor Partidului Conservator demnitatea de partid, preferând sa îndure «în tacere criticile», decât sa coboare lupta de idei într-o confruntare «cu acei bârfitori la cestiuni personale».

Adept al ideii de moralitate în politica, dezaproba capatuiala pe seama statului, alaturându-i-se, în acest sens, batrânului sef al partidului, Lascar Catargiu, care nu pregetase în 1888, pe când era presedinte al Adunarii Deputatilor, sa propuna o lege care limita cumulul de functii, o practica obisnuita în timpul guvernarii Bratianu.”

Doru Dumitrescu