„În patima vidului, doar zâmbetul cenusiu al cetii mai însuflereste descompunerea mareara si funebra a gândului.
Unde sunteti voi, ceruri crude si amagitoare, de nu va rasturnati înca pe o minte împaienjenita?
În voi as vrea sa-mi sfâsii amarul si sa-mi ascund o spaima mai vasta ca amurgul plutirii voastre!“ (CIORAN)
