O teză de doctorat la Dumnezeu. Exerciții de gândire

„Dragomir nu-si propusese sa aiba nici un «destin cultural». Spre deosebire de Noica, ce-si pregatea în noaptea istoriei, scriind tenace si încapatânat, viitoarea iesire la lumina ca opera, Dragomir îsi asuma dintru început istoria ca noapte eterna si se retrage în intimul pur al luminii sale interioare.

Daca nu gresesc, cred ca e singura gândire specializata filozofic din istoria Europei care s-a decuplat total de orice manifestare culturala prezenta sau viitoare.

Gândirea lui Dragomir este neverosimil de pura tocmai pentru ca nu «iese pe strada», nu ia parte la dispute si nu se hraneste din vanitatea participarii la turniruri intelectuale.

Ea reprezinta performanta pura a posibilitatii de filozofare a unei fiinte care se exerseaza într-o catacomba a istoriei.

În frenezia lui de a întelege totul era ceva din psihologia unui etern student care abordeaza Creatia ca pe o tema si care se pregateste asiduu pentru ziua în care urmeaza sa fim examinati de Dumnezeu.

De altfel o stie si o spune, în 8 ianuarie 1993, într-o formidabila nota din carnetele intitulate "Seminte": «În fond, eu fac o teza de doctorat la Dumnezeu.» Lucrul cel mai important care s-a întâmplat în viata lui Dragomir este tocmai acesta: la un moment dat, si-a schimbat conducatorul tezei. A trecut de la Heidegger la Dumnezeu.“

(Gabriel LIICEANU)

"Fiecare suntem un amestec de ceea ce suntem, ce credem ca suntem si ce am vrea sa fim".

"Viata e un joc pe viata si pe moarte, în care, la sfârsit, credem ca stim ce-ar fi trebuit sa facem".

"Filozofia e poate îndeletnicirea cu de toti cunoscutele si de nimeni stiutele".

"Comunismul e o minciuna, democratia e un neadevar".

"50 de ani de nemultumiri si ura conteaza, nu"?

"De aproape 70 de ani „acasa“-ul meu e filozofia".