Fragmentul Despre logică din Epistolele Fraților Purității marchează debutul studiului logicii din spațiul cultural arab al secolului al X-lea.
El expune percepția acestui grup intelectual asupra instrumentului filosofiei și reflectă una dintre primele etape de creație în filosofia arabă după valul de traduceri din filosofia elină, prin intermediar siriac.
Volumul cuprinde traducerea ultimelor cinci epistole (X-XIV), din secțiunea „Ar-rasā’ilu r-riyāḍiyyatu” („Epistolele despre <științele> matematice”) a enciclopediei Rasā’il („Epistole”), după ediția lui Khairaddīn Az-Ziriklī.
Grupul de erudiți cunoscut sub numele de „Frații Purității” a compus, în regiunea Baṣra, opera enciclopedică Rasā’il („Epistole”), care însumează 52 de epistole și se divide în patru secțiuni, fiecare dintre ele avînd la bază principiul cunoașterii universale pentru descoperirea căruia se reunesc strategii de demonstrație specifice, corespondente cu ceea ce cultura latină occidentală a numit trivium și quadrivium.
