Tratat de psihologie pozitiva
Tratat de psihologie pozitiva - Aurora Szentagotai-Tatar, Daniel DavidOriginile si istoricul conceptului de compasiune
Compasiunea este un concept cultivat de diverse orientari religioase, incluzând crestinismul, iudaismul, islamul, hinduismul si budismul.
Câteva exemple din diversele sisteme religioase se regasesc în urmatoarele îndemnuri: crestinism – „si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti?le si voi asemenea” (Luca, 6: 31); iudaism – „Ce îti este tie urât, nu ii face vecinului tau” (Rabbi Hillel); islam – „Niciunul dintre voi nu va avea credinta pâna când nu doreste fratelui sau ceea ce îsi doreste pentru sine” (al?Bukhari). Budismul a acordat compasiunii un rol extrem de important.
Astfel, conform învataturilor budiste, exista 4 elemente ale iubirii adevarate (Nhat Hanh, 1998); acestea sunt: maitri (a iubi cu blândete; engl. lovingkindness), karuna (compasiunea), mudita (bucuria empatica; engl. sympathetic joy) si upeksha sau upekkha (echilibru).
Maitri este tipul de iubire pe care îl exprimam atunci când dorim ca si ceilalti sa fie fericiti. Karuna este corespondentul compasiunii si surprinde ideea de suferinta împreuna cu celalalt, fara a ne identifica cu suferinta acestuia.
Mudita este bucuria altruista, atunci când ne bucuram de lucrurile bune care li se întâmpla celorlalti, iar upeksha este iubirea pe care o traiesc oamenii atunci când pot sa o ofere în mod nediscriminatoriu. În budism compasiunea se bazeaza pe întelepciune, subliniaza întelegerea si acceptarea naturii si cauzelor suferintei umane si promoveaza actiuni care sa îi ajute pe oameni sa se elibereze de suferinta...
............
Perspective teoretice
1. Compasiunea ca emotie
În literatura exista trei orientari teoretice privind compasiunea ca emotie. Prima sustine ca aceasta nu este altceva decât o alta eticheta pentru distresul empatic (e. g., Ekman, 2003; Hoffman, 1981), adica distresul trait la vederea suferintei altor persoane.
A doua abordare vede compasiunea ca o combinatie de emotii, mai ales tristete si iubire (e. g., Post, 2002; Shaver, Schwartz, Kirson, & O’Connor, 1987; Sprecher & Fehr, 2005; Underwood, 2002). Aceasta perspectiva deriva dintr?un studiu de decizie lexicala în care participantii au echivalat semnificatia compasiunii cu cea de tristete si iubire sau grija (Shaver et al., 1987).
A treia abordare este de natura evolutionista si sustine ca compasiunea este diferita de distres, iubire sau tristete. Din aceasta perspectiva, compasiunea este o emotie adaptativa pentru supravietuire si cresterea fitness?ului deorece motiveaza ajutarea altor persoane aflate în suferinta (Haidt, 2003).
Tot în viziunea evolutionista, toate actiunile altruiste alimentate de compasiune au ca scop perpetuarea speciei. 3. 2. Compasiunea ca motivatie Compasiunea ca motivatie este descrisa în special de orientari evolutioniste si de inspiratie budista. Exista patru perspective asupra dimensiunii motivationale a compasiunii, detaliate mai jos.
Prima perspectiva priveste compasiunea ca pe o trasatura avantajoasa din punct de vedere evolutiv si ca parte a unui raspuns de grija fata de urmasi, raspuns concretizat în alegerea unui partener plin de compasiune (Goetz et al., 2010).
Compasiunea a aparut ca o trasatura benefica si în relatii de cooperare între persoane neînrudite, care poate facilita supravietuirea si cresterea fitness-ului. Astfel, toate actiunile altruiste motivate de compasiune au ca scop perpetuarea speciei si grija fata de urmasi..