În romanul publicat cu un an înainte de a se stinge din viata, "E-un rege nebun în Danemarca" (parafraza a unei celebre replici din Hamlet), Dario Fo reînvie zbuciumata epoca de la sfârsitul secolului al XVIII-lea, explorând povestea controversatului rege Christian VII si a sotiei sale Caroline Mathilde, o istorie dramatica de iubire, infidelitate si nebunie.

Din cronici de epoca si jurnale secrete, Dario Fo recompune atmosfera stralucitoare de la Curtea regala a Danemarcei în secolul galant, retinând deopotriva intrigile amoroase si de palat ce roiesc în jurul lui Christian VII.

Facem astfel cunostinta, rând pe rând, inclusiv prin portretele desenate de autor, cu regina Caroline Mathilde, sora regelui George III al Angliei, cu „Babatia“ – regina-mama si mama vitrega a regelui–, cu medicul iluminist german Johann Struensee, cu întreaga protipendada a Curtii, plina de nobili retrograzi, dar si de figuri de reformatori, si, în sfârsit, cu fiul regelui Christian, Frederik V.

În spatele acestui somptuos alai, se fac simtite însa adâncile framântari ale unei lumi pornite sa redefineasca „contractul social“, sub înrâurirea ideilor iluministe. Iar, deasupra tuturor, Christian VII se dove­deste un rege clarvazator, înfaptuind, în preajma sângeroasei Revolutii Franceze, propria sa „revolutie“, fara varsarea unui strop de sânge: interzice tortura, aboleste legarea de glie si privilegiile castei nobiliare, ba chiar instituie libertatea presei.

Fiindca, asa cum spune Dario Fo, „a fi nebun nu este neaparat un rau, ba uneori nebunii se dovedesc mai buni“.