Marghiolita Huzum, o taranca ce ?si scrie memoriile la 80 de ani. Trece prin razboi, pierderea Basarabiei, comunizare si colectivizare, evenimente pe care le primeste cu ?ntelepciunea si asezarea rom?nului de la sat, ram?n?nd d?rza ?n prispa casei pe care a construit-o cu propriile-i m?ini.

?Dupa ce pleaca, ma urc pe scara si vad podul maturat. Nu mai era nici gramada de fasole. Atunci nu mai stiu de frica! Putiau sa-mi ia capul, ca la Sf?ntul Ioan Botezatorul, ori pielea, ca la Br?ncoveni! ... Numai hotul aista, care era activist, statia asa si privia ce tablou era... Mi-ar fi luat viata, dar nu putia. si astepta, poate ma voi lua de partid. Dar eu stiam ce vorbiam.

Luam pe toti sfinsii care murisera ?n chinuri grele si-i strigam sa-mi vina ?n ajutor.?

Marghiolita Huzum