Ultimul roman al tetralogiei Cimitirul Cartilor Uitate
În Barcelona de la sfîrsitul anilor 1950 un mister cu iz de conspiratie, declansat de disparitia ministrului Mauricio Valls, o aduce în scena pe strania, frumoasa si impenetrabila Alicia Gris.
Alicia, agent secret aparent imbatabil, e, în acelasi timp, o fiinta ranita fizic si sufleteste de razboiul civil din urma cu douazeci de ani. Pornita în cautarea ministrului disparut, alaturi de capitanul de politie Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac înca victime – iar tînara Alicia risca sa devina una dintre ele.
Totusi, într-o lume în care e aproape imposibil sa distingi prietenii de dusmani, iar moartea pîndeste la fiecare pas, ea îsi urmareste cu obstinatie misiunea.
Într-o cascada de dezvaluiri si aventuri ce tin cititorul cu sufletul la gura, prozatorul spaniol îl readuce în scena pe Daniel Sempere, al carui destin se intersecteaza cu cel al Aliciei.
Daniel, obsedat de moartea prematura a mamei sale, Isabella, ar face orice ca sa dezlege misterul acelei morti. Iar Alicia e exact persoana care poate sa-l ajute. Numai ca adevarul are un pret teribil pentru cei doi eroi.
Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cartilor Uitate, reface si completeaza traseul unor personaje din volumele anterioare, leaga toate firele povestilor si rotunjeste o istorisire ampla, plina de taine, dezvaluiri si rasturnari de situatie.
„Vocea lui Carlos Ruiz Zafón este de o originalitate exploziva. Este un fenomen al literaturii spaniole.” (La Vanguardia)
„Zafón este, în esenta, un epicurean al carui temperament e dominat de emotii puternice si de un stil elaborat, care le accentueaza... Indiferent ce idei îi traverseaza constiinta, el revine întotdeauna la poveste. Este stapînul pe care îl slujeste si lucrul la care se pricepe cel mai bine.” (The New York Times)
„Zafón a fost plasat – si pe buna dreptate – în categoria romancierilor care, în traditia ilustrului lor predecesor Dickens, au stiut cum sa ajunga la publicul larg creînd opere cu valoare perena.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)
