Gena. O istorie fascinanta
O carte-eveniment, distinsa cu Premiul Pulitzer, povestea uneia dintre cele mai puternice si mai primejdioase idei din lumea stiintei Gena este codul tainic care alcatuieste si defineste fiinta umana. În Europa medievala, arborii genealogici erau adesea creati pentru a inventaria stramosii si descendentii familiilor nobile. Ulterior, erau utilizati pentru a emite pretentii privind nobletea si proprietatea sau pentru a initia aranjamente matrimoniale. Asadar, initial termenul „gena” a fost folosit în sensul genealogiei sau descendentei, iar conotatia lui moderna, de unitate a informatiei ereditare, a aparut multe secole mai târziu, în 1909.
Din perspectiva cercetatorilor care au pornit în descifrarea secretelor sale, gena umana poate fi considerata un fel de „Sfânt Graal”. Genetica îsi trage radacinile dintr-o obscura manastire augustina din Republica Ceha de astazi. Calugarul Gregor Mendel devenise obsedat de ideea existentei unei unitati a ereditatii, iar primele sale experimente, datând din perioada 1850-1870, au identificat particulele invizibile de informatie ca fiind purtatoare ale datelor ereditare. Dupa ce a fost ignorata timp de patru decenii, lucrarea lui Mendel din 1865 a transformat apoi radical biologia.
Parcurgând aceasta calatorie fascinanta în istoria geneticii, vei descoperi experimente, cazuri si întâmplari socante care au marcat istoria geneticii. De asemenea, vei afla detalii extraordinare despre activitatea personalitatilor-cheie ale acestui domeniu, de la Mendel si Charles Darwin la Francis Crick, James Watson si Rosalind Franklin.
Cazul „Hongerwinter” (iarna foametei) este unul dintre exemplele reprezentative pentru modul în care functioneaza memoria genetica. Torturata si însângerata în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Olanda s-a transformat treptat într-o patrie a foamei. Disperati, înfrigurati si înfometati, oamenii scoteau bulbii lalelelor din gradini, mâncau tulpini si radacini de plante. Au ajuns apoi sa manânce coji de mesteacan, frunze si iarba, iar aportul alimentar a scazut la doar patru sute de calorii pe zi – echivalentul a trei cartofi.
Foametea a facut ravagii pâna în 1945. Zeci de mii de barbati, femei si copii au murit de malnutritie; milioane au supravietuit. Copiii care au trecut prin Hongerwinter aveau sa sufere ulterior de boli cronice: depresie, anxietate, boli de inima, boli ale gingiilor, osteoporoza sau diabet. Chiar faimoasa actrita Audrey Hepburn, întruchiparea fragilitatii feminine, s-a numarat printre supravietuitori si a fost afectata de o serie de boli cronice pentru tot restul vietii ei.
În anii ’80 însa, a aparut un model mult mai ciudat: când copiii nascuti de femeile gravide în timpul foametei au crescut, ei prezentau o rata de obezitate si de boli ale inimii mult mai mari decât rata generatiilor precedente. Dar cel mai ciudat rezultat al studiului Hongerwinter urma sa fie relevat peste înca o generatie
În anii ’90, când nepotii femeilor si barbatilor expusi la foamete au fost studiati, si ei prezentau rate mai mari de obezitate si boli de inima, iar unele dintre aceste probleme de sanatate sunt înca în curs de evaluare.
Schimbarile genetice rezultate în urma perioadei de foamete acuta le-au fost transmise si nepotilor. Unul sau mai multi factori ereditari trebuie sa se fi imprimat în genomurile oamenilor malnutriti, traversând cel putin doua generatii si determinându-i sa faca alegerile alimentare care sa îi fereasca de suferinta bunicilor.
Autorul mentine standardele academice inerente unei lucrari cu o asemenea tematica, dar apeleaza si acum la acelasi stil fermecator, usor accesibil, care a transformat lucrarea sa anterioara, Împaratul tuturor bolilor, într-un bestseller international distins cu Premiul Pulitzer.