„Povestea din această carte e făcută pe urmele unor vechi însemnări, aflate pe foile mucegăite ale unei bucoavne groase dintr-o sfântă mânăstire.

Cartea poate avea trei sute de ani.

Foile tipărite sunt în limba slavonească, iar cele netipărite, de la sfârșitul cărții, poartă însemnări în graiul nostru.

Dar cea mai lungă însemnare vorbește despre pustnicul Pafnuție și ucenicul său, Ilarion.

Și la sfârșit se arată cum acest ucenic, Ilarion, întors în lume în puterea bărbăției, a venit iar și s-a așezat la acea Sf. Mânăstire, ca monah, făcându-i danii multe, și fiind el acum cunoscut cu numele de Ilarion Ciungul.”

Ion Agarbiceanu