O scurta eternitate. Filosofia longevitatii

O filosofie a longevitatii bazata nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasa a modului nostru de viata.

Ce s-a schimbat din 1950 pâna azi?

Speranta de viata a crescut cu 30 de ani, echivalentul în timp al unei vieti din secolul al XVII-lea.

Dupa 50 de ani, omul experimenteaza un fel de suspendare: nu mai este tânar, dar nu e nici batrân cu adevarat.

Un progres extraordinar, care schimba totul: legaturile dintre generatii, viata emotionala si cea familiala, însusi destinul nostru.

„Admirabilul eseu al lui Pascal Bruckner nu se multumeste sa exploreze problemele existentiale pe care le ridica prelungirea duratei vietii umane.

El insista asupra ambiguitatilor si a contradictiilor acestei situatii."

Le Monde

„Un excelent eseu, care ne propune sa tindem mai degraba catre o viata împlinita, decât spre succes.

Asta pentru ca însusi conceptul de succes, de reusita pare sa limiteze cautarea, odata ce tinta mult dorita a fost atinsa.

Avem acum incredibila sansa de a putea fi activi un timp mai îndelungat, de a lucra pentru împlinirea noastra.

Atâta vreme cât iubim si cream, traim o scurta eternitate, singura care ne este permisa.

Nimic altceva nu ne este impus.

Poti trai viata deplin, pâna la momentul final, inevitabil."

Le Devoir

„Fulgerul pasiunilor ramâne viu, sufletul si inima sunt gata sa se înflacareze: vârsta spirituala, sentimentala nu coincide cu aceea biologica.

Nu exista decât un singur mijloc de a încetini îmbatrânirea: sa ne pastram în dinamica dorintei.

Reconciliere a incompatibilitatilor: romantism si predare de stafeta, dezmat si riduri, par alb si furtuna a dorintelor.

Nu am descoperit solutia pentru nenorocirile conditiei umane, doar am întredeschis o lucarna minuscula în caverna."

Pascal Bruckner