Candva scriitoare aspiranta, Olga a renuntat la ambitiile ei literare, dedicandu-se casniciei si cresterii copiilor.

Cand e parasita de sotul ei, Mario, se refugiaza in propria nefericire si descrie zilele care au urmat plecarii lui ca pe un iad personal.

Are treizeci si opt de ani, doi copii si un caine-lup de care trebuie sa aiba grija in continuare, desi i se pare ca viata s-a sfarsit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, facand o obsesie din a intelege de ce sotul ei a incetat s-o iubeasca si a lasat-o in urma pentru o femeie mult mai tanara, dupa cincisprezece ani de casnicie.

Furia, ratacirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzatia de sfartecare a familiei si abandonul de sine pun stapanire pe eroina Elenei Ferrante, care, incetul cu incetul, simte ca pierde contactul cu viata reala. In plus, e bantuita de o amintire din copilarie care o aduce in pragul nebuniei - amintirea unei femei care, dupa ce a fost parasita de sot, a hotarat sa-si puna capat zilelor.

Bestseller in Italia timp de aproape un an, Zilele abandonului descrie incercarea unei femei parasite de a gasi, dupa luni de furie, indoieli, autocompatimire si disperare, o cale de a-si depasi suferinta si de a-si construi o noua viata.

Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita 'Febra Ferrante'.

Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri - Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud - si a unor critici importanti: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.

Dar, fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbeste intr-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.