Ales la întâmplare, punând degetul pe o harta, orasul Celeabinsk – fosta inima a programului nuclear rusesc – i-a oferit, mai bine de doua decenii, corespondentei NPR, Anne Garrels, posibilitatea de a întelege viata de zi cu zi a cetateanului rus obisnuit, precum si o perspectiva pe care Moscova nu i-ar putea da-o nimanui.

Celeabinsk, la a carui periferie alterneaza sate în paragina, râuri cu ape mânjite de steril, fabrici închise si lacuri superbe, dar pe lânga care un contor Geiger cârâie amenintator, poate fi considerat un microcosmos al Rusiei postsovietice.

„Nu plecam de aici. E caminul nostru, spunea unul dintre cei intervievati. Si, oricum, nu ne-ar cumpara nimeni casele."

Profund ranita de autoflagelarea postcomunista si de crahul economic, de faptul ca se considera învinsa în fata unui NATO care promitea ca nu vor exista învingatori si învinsi si, mai nou, de sanctiuni si de scaderea pretului petrolului, Rusia reala a suferit îndelung, devenind un mediu propice pentru clici si coruptie.

Societatea trece cu vederea flagelul SIDA, alcoolismul si dezbinarea sociala si cauta, cu disperare, un dram de stabilitate si o identitate proprie, lucruri pe care, în ciuda abuzurilor si pedepselor nedrepte, un om stie cu dibacie sa i le promita: Vladimir Putin.