Editie revizuita si extinsa, pentru toti adultii care provin din familii disfunctionaleZbuciumul dintr-o relatie de cuplu este un subiect complicat, însa reprezinta cheia spre fericire. E valabil pentru noi toti si poate dura toata viata.
Sa fii intim cu cineva înseamna sa fii încrezator si vulnerabil (trasaturi foarte diferite de abilitatile de supravietuire învatate în copilarie de unii dintre noi).
Asadar, e momentul sa clarifici lucrurile: Ce mituri îti bântuie prin minte?
Care comportamente îti saboteaza relatia? Ai sanse reale de a-ti cladi un viitor benefic alaturi de actualul partener? Si ce poti face, pentru a avea o relatie de cuplu sanatoasa?
Cartea de fata e un bun punct de plecare, daca vrei sa gasesti raspunsul la asemenea întrebari.
Recomandare:
„Tatal meu era alcoolic. Iar eu am avut o copilarie zbuciumata. Rusinea si vinovatia de demult, îmbatate pe atunci de frica si anxietate, sunt trairi pe care nu am cum sa le uit vreodata.
Si chiar daca nu am devenit la rândul meu alcoolic, toata viata m-am aflat în cautarea a ceva «din afara mea», pentru a stinge nevoia mistuitoare de alinare sufleteasca si de validare emotionala.
Chiar si acum, îmi este uneori greu sa potolesc focul îngrijorarilor si îndoielilor care ma bântuie.
Cred ca nu exista adult în România zilelor noastre care – sub o forma sau alta – sa nu fi fost afectat, la un moment dat în viata, de consumul de alcool. Indiferent ca ne referim la un partener, un parinte sau la propria dependenta (ori la cum au fost influentati partenerii de viata, prietenii sau colegii nostri de consumul de alcool al cuiva drag).
Alcoolul este bine infiltrat în diferitele straturi ale culturii, în sistemul relational si în psihologia noastra.
Dependentii de substante sunt adesea privati de respectul, compasiunea si empatia celor din jur; si nici în sinea lor nu le gasesc.
Dar la fel de saraciti sunt si copiii crescuti de parinti sau alti adulti disfunctionali. Astfel, ei ajung oameni carora le este teama sa traiasca, sa iubeasca si, inevitabil, se confrunta cu dramele stramosilor lor.
Ca psiholog specializat în dinamica vietii de familie si de cuplu, am ajuns la concluzia solid verificata ca nicio persoana nu se poate împaca cu sine fara sa-si priveasca, înteleaga si accepte partea întunecata. Iar pentru noi, toti cei care am crescut în medii disfunctionale, aceasta parte întunecata se refera si la familie.
Pentru ca, fara sa vrem si fara sa constientizam, în lipsa unei reale acceptari de sine, ajungem sa repunem în scena drama copilariei si, astfel, transmitem mai departe traumele, de la o generatie la alta.
Eliberarea vine din asumarea legendei personale (cu toate imperfectiunile ei). Sa ne acceptam propria vulnerabilitate (cu toate dificultatile ei) si – ghidati de descoperirile facute de Janet G. Woititz în munca ei cu adultii crescuti în familii de alcoolici – sa ne luptam pentru propria intimitate, renuntând la zbucium.“
– Gáspár György, psiholog si autor al cartilor Copilul invizibil si Revolutia iubirii