Iubire, dorinta si trauma. Calea catre o identitate sexuala sanatoasa
Când este sexualitatea placuta si satisfacatoare pentru cei implicati?De ce are ea potentialul de a deveni, pentru multi dintre noi, motivul principal de stres?
De ce poate produce dependenta? Cum ajunge sexualitatea sa devina o experienta care ne da peste cap întreaga viata?
De ce unii oameni nu se simt acasa în propriul corp si ar prefera sa aiba un alt sex?
Acestea sunt câteva dintre întrebarile la care Franz Ruppert raspunde în aceasta carte. Psihotrauma sexuala apare frecvent în cadrul practicii psihoterapeutice.
Numeroase persoane încearca sa gaseasca urgent solutii la problemele sexuale greu de abordat, din cauza multiplelor tabuuri si sentimente de rusine.
Autorul ne prezinta o baza teoretica si o metoda practica ilustrate prin numeroase vignete clinice, pentru a putea fi realmente de ajutor unor astfel de pacienti.
Franz Ruppert este specializat în psihoterapia traumei si este profesor la Universitatea Catolica de Știinte Aplicate din München. De acelasi autor, la Editura Trei au mai aparut: Trauma, atasament, constelatii familiale (2012), Simbioza si autonomie (2015), Corpul meu, trauma mea, eul meu (2018), Trauma, anxietate si iubire (2019) si Cine sunt eu într-o societate traumatizata? (2020).
La fel au stat lucrurile în cazul Annei, al carei tata a traumatizat‑o sexual în copilarie.
Când i‑a povestit mamei sale ce se întâmpla, ea nu a vrut sa stie nimic despre asta, acuzând‑o ca este o mincinoasa.
Când, într‑o sedinta de terapie individuala, Anna a reusit sa‑si elaboreze experienta traumatica, ea a recunoscut brusc legatura si a înteles de ce nenumaratele ei încercari de a gasi ajutor în mediul extern, care sa o apere de stalker, s‑au soldat, la fel ca în copilarie, cu esec.
La sfârsitul acelei ore de terapie a fost ferm decisa ca de acum înainte sa se protejeze pe sine.
Franz Ruppert
Mamele care au fost traumatizate sexual în copilarie si încearca sa nege si sa reprime prin orice mijloace aceasta realitate îsi pot supune familia, cu atitudinea lor de victima, unei imense terori psihologice.
Îsi dispretuiesc sotii, sunt adesea furioase si/sau anxioase, sunt zile la rând depresive sau cad la pat, doborâte de nenumarate afectiuni.
Adesea, ele ameninta, de asemenea, cu sinuciderea.
Sunt imprevizibile pentru copiii lor, care sunt nevoiti sa fie mereu vigilenti.
Ce urmeaza sa mai puna mama în scena?
Franz Ruppert
