Poveste de dragoste si fictiune istorica având un deznodamânt dintre cele mai neasteptate, Lady L. este si o satira a aristocratiei victoriene, combinata cu un portret reusit al anarhistilor de la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX. Iubirea si umorul domina o istorie picanta si cinica, în care farsa si tragedia îsi dau mâna.

O batrâna doamna, etalon al aristocratiei victoriene, este înconjurata, la împlinirea vârstei de optzeci de ani, de întreaga familie.

Una dintre marile familii ale Angliei – dupa cum însasi Lady L. o spune: Guvernul de-a dreapta, Biserica la stânga, Banca Angliei si Armata în spatele ei.

Cele patru reprezentate, toate, de urmasii acestei femei, care a dat Angliei tot ce avea mai bun.

Dar nu întotdeauna trunchiul de pe care sar aschiile este pe atât de nobil pe cât ni l-am putea imagina.

Ba chiar s-ar putea dovedi ca nu este nici macar pe atât de englez pe cât s-ar cuveni.

Amenintata cu pierderea pavilionului de vara, sanctuarul ei secret, Lady L. este obligata sa-si mute lucrurile cu toata discretia posibila.

De aceea apeleaza la prietenul de o viata Sir Percy Rodiner, poetul oficial al Curtii, care va asculta perplex incredibila istorie a femeii pe care o iubeste de peste patruzeci de ani.

Romanul, scris în limba engleza si tradus de autor în franceza, se bucura de o ecranizare de exceptie în 1965, în regia lui Peter Ustinov, cu Sophia Loren, Paul Newman si David Niven în rolurile principale.