Cele doua scrieri Prin Cetatea lui Bucur si Trecutul viu au fost publicate de Pia Alimanestianu în acelasi an, 1940.

Ele au elemente comune, dar se deosebesc ca viziune si tehnica narativa.

Asa cum precizeaza îngrijitoarea volumului, Monica Pillat, cele doua parti ale cartii amintesc de atmosfera nuvelelor lui Ion Slavici, de pitorescul drumetiilor lui Calistrat Hogas, dar si de melancolia unor creatii ale lui Mihail Sadoveanu.

Schitele Piei Alimanisteanu evoca oameni si locuri din Cetatea lui Bucur si îsi amplifica întinderea si orizontul observatiei în Trecutul viu.

Textul Din tineretea lui Sandu Cintianu, dedicat lui Alexandru Alimanestianu, „poate fi considerat un micro-roman biografic, urmarind cu nuantare si dramatism formarea unei personalitati.

Pia Alimanestianu intra cu dezinvoltura în rolul personajului masculin, compunând naratiunea la persoana I”.

Celelalte scrieri din partea a doua a cartii, Trecutul viu, „tind sa transforme treptat schitele în nuvele mai complexe, analiza comportamentala cedând locul introspectiei”.

Textele Piei Alimanestianu degaja atasament fata de locurile natale, „sentiment care îi face pe protagonistii ei, pe picior de plecare în lumea larga, sa se uite cu un dor aprig în urma”.

Cea mai impresionanta parte a acestui ciclu este constituita de cele 35 de Scrisori din Florica, scrisori dedicate lui Ion Pillat, nepotul preferat al autoarei, scrisori care nu au fost expediate niciodata.

Atasamentul fata de acest nepot a fost atât de profund, încât, dupa arestarea lui Ion Pillat, în 1959, Pia nu a mai vrut sa manânce si nici sa bea apa, pentru a-si grabi plecarea.

A murit în ziua de 12 octombrie 1962.

Scrierile Piei Alimanestianu sunt mici opere de arta, prin valoarea documentara a evocarii vietii de altadata, iar scrisorile au un farmec deosebit, din care reies taria si sfâsierile sufletesti.