În serai relateaza povestea Casei lui Osman, dinastia imperiala care a condus Imperiul Otoman timp de mai bine de sapte secole, un imperiu care se întindea cândva din Europa Centrala pâna în Africa de Nord si din Persia pana la Adriatica.

Impresionanta capitala a acestui imperiu grandios a fost Istanbulul, vechiul Bizant cunoscut grecilor drept Constantinopol, orasul imperial asezat pe malurile european si asiatic ale Bosforului.

În primele patru secole de domnie otomana în Istanbul, sultanii si-au avut rezidenta imperiala aici, în magnificul palat Topkapı, ale carui gradini si pavilioane împodobesc si astazi colina care troneaza deasupra confluentei Bosforului cu Cornul de Aur, la locul de întâlnire cu apele Marii Marmara.

Cartea lui John Freely ne poarta în spatele usilor aurite de la Topkapı Sarayı, în chiar inima palatului si a secretelor pe care le-a tinut bine ascunse veacuri la rând: haremul, unde sultanul se înconjura de sotii, concubine, sclave, eunuci, paji, pitici si muti, si unde toate evenimentele furtunoase care reverberau pâna la granitele îndepartate ale imperiului aveau adesea loc.

Aceasta este istoria unui edificiu fascinant prin pitorescul si opulenta sa fabuloasa, cutremurator prin paienjenisul de intrigi si tragismul sau si, fara doar si poate, remarcabil prin încarcatura si forta sa politica.

„Capitolele care urmeaza nu sunt o istorie a Imperiului Otoman.

Ele sunt, mai degraba, o biografie a familiei si dinastiei Osmanlı, a Casei lui Osman, a celor treizeci si sase de sultani care au condus pe rând Imperiul Otoman timp de douazeci si una de generatii.

Cartea deapana povestea acestei familii, a sultanilor, femeilor si copiilor lor, si a celor care au format curtea lor la Topkapı Sarayı si, mai târziu, în celelalte palate imperiale de pe malul Bosforului, pâna la sfârsitul imperiului, în 1923.

Aceste palate sunt acum muzee, dar camerele în care au trait sultanii sunt în continuare îmbibate de prezenta lor, revenind la viata pentru cei care stiu povestea vietilor lor private în Casa Fericirii."

– John Freely