Deopotriva parabola si meditatie asupra timpului, noul roman al lui Evgheni Vodolazkin ne poarta prin mai multe secole de istorie a Insulei, o tara imaginara care sta sub semnul unei profetii misterioase.

Insula nu se afla pe vreo harta, dar existenta ei nu e umbrita de nici o urma de îndoiala.

N-o gasim în manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscuta.

În acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se împleteste cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul si ironia blânda.

Printi drepti si luminosi convietuiesc în mod firesc cu presedinti, cronicari si proroci, cu un stapân al albinelor si un motan vorbitor.

„Istoria Insulei este o încercare de a crea un model în mic al civilizatiei europene, în care toate procesele istorice se vad ca-n palma.

Într-o oarecare masura este o continuare a romanului Laur, o noua tentativa de a pune fata în fata doua lumi – Evul Mediu si contemporaneitatea.

În fond, epoca moderna poate fi descrisa prin doua metode: sa povestesti ce are, ce-i este propriu, sau sa povestesti ce-i lipseste.

Exact asta încerc sa fac, propunând o optica tripla: cititorul afla despre unele si aceleasi evenimente din gura unui cronicar medieval, din comentariile unor contemporani despre cronica, si toate acestea trec prin filtrul artei: un regizor francez face un film despre istoria Insulei.

Am vrut sa creez un efect stereo, care coincide în mare parte cu punctul meu de vedere.“

— EVGHENI VODOLAZKIN