Scriitor controversat, critic acid al ideologiei sovietice si al sufletului rusesc, ?n romanul Stalin cel Bun, Erofeev (n. 1947) ?l aduce ?n scena pe tatal sau, Vladimir, un diplomat stralucit, obligat la tot felul de compromisuri ?n timpul perioadei comuniste, dar reusind, totusi, ?n ciuda atributiilor sale oficiale, sa-si pastreze demnitatea.
Morala personala nu l-a ?mpiedicat pe batr?nul Erofeev sa creada sincer ?n Stalin, al carui interpret a fost la Kremlin, p?na sa fie trimis la Paris, la ?nceputul anilor ?50, ca atasat cultural. T?narul sau fiu, Victor, l-a ?nsotit peste tot. ?ntre o vizita la Picasso si o expeditie la Cannes, a ?nt?lnit o multime de intelectuali francezi care credeau cu tarie ?n ?lumea noua?: Yves Montand, Simone Signoret, Louis Aragon s.a.m.d.
Aceste experiente si relatii constituie o parte din substanta cartii de fata, ?n care Erofeev schiteaza un tablou nostalgic, ironic, adesea caustic, si totusi plin de tandrete al unei epoci ?n care, raportata la comunism, lumea occidentala a stat sub semnul orbirii.
**********
In tinerete, tatal scriitorului Victor Erofeev, diplomat rus in timpul perioadei comuniste, a crezut sincer in Stalin. A fost chiar interpretul personal al acestuia, la Kremlin, inainte sa plece la Paris, in anii ?50, ca atasat cultural.
Aici l-a insotit si fiul sau, viitorul scriitor, pe cand era inca un copil. In acest roman, publicat de Editura Paralela 45, Erofeev revine la amintirile sale din acea perioada, cand tatal sau a fost nevoit sa faca o serie de compromisuri, dar, in mod paradoxal, si-a pastrat demnitatea.
Nostalgic si ironic in acelasi timp, scriitorul rus isi surprinde tatal prins intre doua lumi, intre aberatiile comuniste si nepasarea Occidentului
Evenimentul Zilei.
***********
In 1970 absolva Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat din Moscova. Pana in 1973 face un stagiu de pregatire postuniversitara la Institutul de Literatura Universala. Un eseu despre creatia marchizului de Sade, publicat in 1973, si aduce o oarecare notorietate. In 1975 sustine teza de doctorat "Dostoievski si existentialismul francez". Publicarea in 1979 a almanahului samizdat "Metropola" are ca rezultat excluderea sa din Uniunea Scriitorilor. Reuseste sa publice primele sale texte de proza abia in 1988. Eseul sau "Parastas pentru literatura sovietica" (1989) provoaca polemici aprinse. In 1990 si apare romanul "Frumoasa rusa", best-seller tradus in 26 de limbi. Erofeev este autorul volumului de eseuri "In labirintul problemelor blestemate" si al romanelor "Cinci rauri ale vietii", "Barbatii", "Dumnezeul X". A publicat eseuri despre creatia lui Gogol, Dostoievski, Cehov, Tolstoi, Proust, Camus, Nabokov, Sartre. Este primul editor al lui Nabokov in rusa. Semneaza eseuri, articole, interviuri in revistele "Ogoniok", "Trud", "Die Zeit" (Germania), "New York Review of Books" si "New Yorker" (SUA).
