Opere 16. Cardenio, Poeme
Pandant al Volumului 1, care cuprindea, alaturi de un consistent studiu introductiv, Sonetele si Furtuna (ultima piesa scrisa de Shakespeare de unul singur), volumul de fata cuprinde adaptarea lui Cardenio (scrisa în colaborare cu John Fletcher, dramatizarea unui amplu episod din Don Quijote de Cervantes), realizata de eminentul filolog si îngrijitor de editii shakespeariene Lewis Theobald la 1728, precum si marile poeme Venus si Adonis si Violarea Lucretiei.
Alaturi de acestea, în volum figureaza si ciclul de douazeci de poezii din Pelerinul îndragostit (1601), cripticul poem Pasarea Phoenix si Turturelul (1601) si poemul Jeluirea unei îndragostite (1609) – texte ce demonstreaza, pe de o parte, faptul ca Shakespeare n-a fost doar un mare om de teatru, iar pe de alta parte uriasa popularitate de care s-a bucurat acesta înca din timpul vietii.
„Shakespeare nu si-a încheiat cariera de dramaturg cu Furtuna, asa cum s-a vehiculat timp de secole.
În intervalul 1612-1613, înainte de a se retrage definitiv din teatru, el a mai scris, în colaborare cu John Fletcher (cel care i-a si luat locul ca dramaturg principal al Oamenilor Regelui), înca trei piese: Henric al VIII-lea (care a fost inclusa în editia in-folio din 1623), Doi veri de stirpe aleasa (care avea sa fie tiparita postum, în 1634, iar apoi avea sa fie inclusa, timp de secole, în canonul Beaumont si Fletcher) si Cardenio.
Documentele trezoreriei regale atesta faptul ca la 20 mai si 8 iunie 1613 s-au efectuat plati catre trupa Oamenii Regelui, reprezentata de actorul John Heminges, pentru doua spectacole cu Cardenio, jucata o data în prezenta printesei Elisabeta si a sotului ei si o data în prezenta ambasadorului Giovanni Batista Gabaleoni din Savoia. Ulterior, în 1653, piesa reapare într-o lista de titluri înregistrate de librarul londonez Humphrey Moseley în Registrul Papetarilor: „Istoria lui Cardenio de dl. Fletcher. Si Shakespeare”. (George Volceanov)
