Alexandru Robe are 38 de ani, casa, masina si o iubita pentru care e invidiat. Ziua preda la Literele bucurestene, iar noaptea studiaza mecanica dezastrelor aviatice si sparge computerele vecinilor. O viata perfecta, care se spulbera in clipa cind observa ca, de ani buni, cineva ii umbla prin amintiri, cu scopul de a le vinde pe piata neagra.
Ajutat de prieteni (matematicianul Mihnea, graficianul Cezar, avocatul Lupu si, mai ales, experta in arta Maria) si de o scrisoare gasita in dosarul bunicului Vitalian, Robe incepe sa-i caute pe cei care i-au trucat biografia.
Detectivistica il va purta prin ?epoca Ceausescu? si anul 1918, spre culisele lui Dej si afacerile tranzitiei, in paginile revistei Pif si ale literaturii interbelice, pe strazile Parisului si in cafenelele vieneze
Dar Robe e la rindul lui urmarit de citeva organizatii misterioase (globalmind, Anticarii, Uniunea) si de cel mai mare scriitor roman in viata. Cine este acesta, de ce trebuie rapit si, mai ales, cum va scapa dom? profesor de traficantii memoriei? Raspunsurile, intr-un roman palpitant despre lumea din jurul nostru.
Un roman de peste 600 de pagini din care sa nu sari nici un rind, in slalomul inevitabil printre spectaculoasele secrete ale literaturii, printre conspiratiile matematizabile, printre istoriile personale din ultimii ani ai perioadei ceausiste, pare aproape o bizarerie. Un derapaj, nu-i asa?, si totusi lucrurile stau intocmai. Fie ca, student la Litere, identifici amfiteatrele ori portretele mortificante ale scriitorilor, fie ca, pasionat informatician, te-ai visat cel putin o data hacker, fie ca, amator de tabloide, te incinta povestea manuscriselor eminesciene tinute deoparte de Maiorescu, toate aceste regasiri succesive captiveaza inevitabil. Ba chiar isi schimba locurile intre ele. Noutatea atrage mai mult ca orice, iar, in Derapaj, noutatile se genereaza si comuta aproape in permanenta. Inventii arborescente sau adevaruri firesti, cantitatea de informatie ramine constanta. Si maxima. In buna traditie a legitatilor hazardului. Si nu a normelor comerciale.?
Cuvantul
O carte care se citeste cu incordare pina la ultima pagina si care nu are cum sa dezamageasca, fiind o demonstratie de virtuozitate fara egal in proza contemporana.?
Observator cultural
Ion Manolescu a publicat Derapaj, o poveste bine controlata cu personaje memorabile, cu o forta teribila de inventar a epocii ?sfirsit de ani ?80 plus tranzitie?. Receptarea nu i-a fost intotdeauna favorabila pina acum, din motive usor de explicat, dar avem de-a face cu un cistig sigur in conturarea unei atitudini prozastice perfect compatibile cu anul 2006: tranzitivitate, ironie fina, poveste, atitudine.
Suplimentul de cultura
Societatea secreta Global Mind fura gindurile oamenilor, are loc rapirea celui mai mare scriitor in viata din Romania, scene de urmarire, bataie, iar in tot acest timp protagonistul traieste o picanta poveste de dragoste. Scriitorul dezvolta insa si o intinsa zona culta, in care face teoria propriei sale constructii.
Cotidianul
Romanul lui Ion Manolescu nu a iertat nimic. Nu l-a iertat nici macar pe autorul sau, a carui ingurgitare incepe cu primele pagini si se termina odata cu ultimele. In aceste conditii, sfirsitul cartii vine la tanc: dupa ce a ras tot, romanul incepuse sa se autodevoreze. Daca ar mai fi continuat un pic, ultimele pagini ar fi fost albe. Ar fi inutil sa incerc sa repovestesc romanul. E suficient sa va avertizez: cititi-l cu cit mai multe asteptari. Oricum, se vor dovedi prea putine. E printre putinele carti aparute la noi, in ultimii ani care fac o concurenta pe bune traducerilor
Gandul
Luati-va o saptamina de concediu si cititi acest roman de 650 de pagini. Mai multe detalii, saptamina viitoare.
Cultura