Negru - Voda: Un secol si jumatate din inceputurile statului Țării Românești (1230-1380)

Negru Vodă a fost întemeietorul Țării Românești, la 1290 – 1292, nu Basarab I

"Când au fost cursul anilor de la Adam 6798, Radul Vodă Negrul, care avea scaunul său la Făgăraș de la moșii și strâmoșii rumânilor, carii venise de la Roma, în zilele lui Traian împăratul Romii s-au socotit ca să-și mute scaunul dencoace, peste plai.

(Radu Popescu, Cronica Balenilor)

”Fragment din prefata:

Reluand dupa cca. 25 de ani partile referitoare la inceputal istoriei Tarii Romanesti, din Istoria critica a romanilor pe care le continuase prin noi si importante cercetari si prin critici sau acceptari ale punctelor de vedere exprimate in acest rastimp de istoricii recenzati, B. P. Hasdeu realiza cea mai buna lucrare despre primii 150 de ani nu numai din istoria principatului Muntenia, ci si a celorlalte parti romanesti.

Este o lucrare fundamentala de la care s-au simit obligati sa porneasca mai tofi cei care au mai scris despre trecutul istoric romanesc chiar daca nu i-au impartasit totdeauna integral opinile.

O reproducem spre a sta la indemna oricui se va mai aventura in rejudecarea inceputurilor existentei noastre statale. - I. Oprisan

Desi in cei 150 de ani ai inceputurilor statale ale Tari Romanesti, B.P.Hasdeu analizeaza existenta si faptele unei seri intregi de voievozi Basarabi - vorbind totusi, in titlu, de un singur Negru Voda - el il prefigureaza, cum o si afirma la un moment dat simbolic prin cei trei fii ai lui Alexandru (fiul lui Tihomir Basarab) respectiv Nicolae, Vladislav si Radu, ultimul avand ca supranume nevoievodal: Negru, desi Alexandru, tatal, i-a biruit pe unguri la Posada (1330) si a intins tara de a lungul vietii aproape in granitele in care avea s-o aduca Mircea cel Mare.

- I. Oprisan

Ca in toate cercetarile sale, B.P.Hasdeu nu se opreste strict la documentele istorice -asa de putine totusi -, ci apeleaza la orice informati de natura complementara, fapte de limba, folclor epic, traditi stravechi, onomastica si toponimie etc., sprijinindu-si opinile si orice afirmatii, dincolo de intuitile sale extraordinare, pe fapte in ultima instanta documentare.

E un model de cercetare pluridisciplinara cum se cere din ce in ce mai mult la varf astazi.

De altfel, nici nu prea s-a trecut de cele afirmate de el la 1898 despre istoria secolelor 13-14. - I. Oprisan