Civilizațiile antice l-au captivat mereu pe Anton Parks, iar lucrările sale sunt o veritabilă comoară pentru cei interesați de adevărul originilor noastre.

„Cronicile Girkù” și eseurile aferente oferă cititorilor o oportunitate unică de a-și redobândi controlul asupra destinului lor.

Grație traducerilor minuțioase și autentice ale tăblițelor și documentelor antice, Parks reușește să ne pună la dispoziție aproape toate piesele necesare pentru a înțelege trecutul, prezentul și viitorul nostru.

Există o lege a ciclurilor care guvernează întregul univers.

Conform acestei legi, după ce un sistem atinge apogeul, el intră în declin și este urmat de noi condiții.

Parks sugerează că în prezent, omenirea se află într-o astfel de perioadă de tranziție, prinsă între agonia unei lumi cu structuri învechite și durerile facerii unei noi ere.

Pandemii, conflicte sociale, violență urbană, crize economice, poluare și schimbări climatice sunt doar câteva dintre simptomele acestei tranziții, iar numărul record de catastrofe naturale din ultimii ani i-a determinat pe unii să spună că am intrat într-o perioadă post-apocaliptică.

Apocalipsa, un text escatologic atribuit apostolului Ioan, descrie vremurile de pe urmă și catastrofele care le vor prevesti. Parks explică faptul că, deși Apocalipsa este adesea percepută ca fiind sfârșitul lumii, adevărata sa semnificație este aceea de „revelație” sau „a ridica vălul”, termen provenit din grecescul „apocalupsis”.

Apocalipsa urmărește să facă vizibile și de înțeles elemente ascunse lumii profane timp de mii de ani, oferind cunoaștere secretă celor capabili să o înțeleagă.

Dezvăluind misterul originilor noastre, Parks atrage atenția asupra unei treziri a conștiințelor și a unei schimbări de polaritate, prevestind o răsturnare completă a sistemelor noastre de credințe.

Lucrarea lui Parks nu se limitează doar la interpretarea Apocalipsei, ci merge mai departe, explorând legătura dintre cunoașterea ascunsă și șarpele străvechi.

El sugerează că miturile despre șarpele sacru, prezent în toate culturile și civilizațiile, ascund enigma originilor noastre.

Parks aduce în discuție și teoria exogenezei, conform căreia viața pe Pământ are origini extraterestre.

EL corelează texte sacre străvechi cu mărturii contemporane ale unor întâlniri de gradul trei, prezentând o ipoteză revoluționară susținută de descoperiri recente în domeniul geneticii.

Parks explorează în detaliu cultura religioasă sumeriană, descriind colonizarea planetei noastre de către Anunnaki, fiii lui Anu.

Aceste creaturi, prezentate în miturile sumeriene ca zei reptilieni, ar fi manipulat genetic ființele umane pentru a-și servi propriile ambiții.

Cronicile sale evocă lupte și rivalități între diferite clanuri și dezvăluie rolul important al unui „Zeu rebel”, care a creat un model uman autonom, capabil să judece binele și răul.