Acest portret amplu documentat al lui Charles de Foucauld (1858-1916) scoate în evidență trăsăturile marcante ale spiritualității și misiunii unui explorator devenit eremit.

Pornind de la o prezentare aprofundată a locului și a timpului în care a trăit „Pustnicul Saharei” și alimentându-se constant din scrierile acestuia, autorul trasează profilul biografic al unui mare mistic ce continuă să-i fascineze și azi atât pe creștini, cât și pe necreștini.

Puterea de atracție a „parabolei” lui Charles de Foucauld stă în aceea că el a știut să „repropună o întoarcere pură la Evanghelie”.

Volumul a fost inspirat de beatificarea celor șapte călugări martiri de la Tibhirine (Algeria), care a avut loc la 8 decembrie 2018.

„Charles de Foucauld, este un model autentic de creștin, un exemplu pentru oricine își pune întrebarea: «Cum să fac să devin sfânt?» Dumnezeu, în Biblie – de exemplu în capitolul 19 din Levitic –, îi cheamă pe toți să fie sfinți.

Dar cum devii sfânt?

Pentru a înțelege și istorisi povestea unui sfânt, trebuie să te ocupi și de vremea sa, să arunci o privire asupra societății în care a trăit, însoțindu-l în itinerarul său istoric spre a afla acolo urma iubirii sale față de Cristos și de semeni, căutând să-i descoperi nu doar țelul vieții, ci și miezul.

Miezul drumului de sfințenie al lui Charles de Foucauld pare să stea în momentul decisiv al convertirii survenite la sfârșitul lui octombrie 1886.

Scriindu-i unui prieten, el va spune: «Mi-am pierdut inima pentru acest Isus din Nazaret, răstignit acum 1900 de ani, și-mi petrec viața căutând să-l imit atât cât o pot face în slăbiciunea mea».”

(Andrea Mandonico)