Una dintre cele mai inovatoare și importante voci literare din China, Can Xue își numește creația „literatură a sufletului“, afirmând, în marginea experimentului postmodern, că tot scrisul ei e autobiografic.

Fețele dragostei pe care le propune pentru noul mileniu sunt multiple, nu se exclud una pe alta și nu apelează la morală.

Satirică, tragică, trecătoare, durabilă, frustrantă, satisfăcătoare, mercantilă sau pur și simplu idealizată, iubirea prinde viață într-un caleidoscop de povești întrepătrunse din China contemporană.

O rătăcire sufletească dublată de una fizică pare să lege personajele din acest roman, toate în căutarea unei identități pierdute, a unui sens care le scapă mereu printre degete.

La treizeci și cinci de ani, Niu Cuilan e văduvă și lucrează ca magazioneră la fabrica de instrumente de măsură.

Are ocazional câte un iubit, dar la centrul spa unde îi place uneori să înoate îl întâlnește pe Wei Bo, client fidel al bordelului de aici. Începutul relației lor înseamnă și intrarea ei într-o lume nouă, unde cunoaște lucrătoare dornice să scape de munca lor istovitoare pentru a deveni prostituate, nu numai în căutarea unui nou statut într-o societate industrializată, în care supravegherea e constantă, ci și a iubirii.

Străinii se dovedesc brusc a fi vechi cunoștințe, drumurile necunoscute duc în locuri familiare, iar întâlnirile întâmplătoare nu surprind pe nimeni.

Când o fericire abia perceptibilă pare să fie atinsă, insinuarea magicului e mereu ratată și se produce o ruptură care anunță revenirea la realitatea de multe ori nemiloasă.

„În episoade divers fracturate, suprarealiste și uneori foarte comice, Can Xue își însoțește personajele în viața lor de zi cu zi. […]

Ea descrie cu dezinvoltură oameni dezrădăcinați în propria țară, surprinzând o parte din realitatea dură, în ciuda naturii onirice a intrigii romanului.“

— Die Zeit

„În acest roman oniric, printre scenarii din ce în ce mai stranii, aparențele fac loc unor substraturi tainice, din altă lume.“

— The New Yorker

„În romanul Dragostea în noul mileniu, toate personajele sunt legate între ele.

Nu există o singură poveste care să poată fi spusă. Și ele însele râd de asta, de propria inconsistență, de continua schimbare.“

— The Paris Review

„Scrisul lui Can Xue este în primul rând o călătorie în interioritate – cu toate contradicțiile, paradoxurile, paroxismele, schimbările de dispoziție și situație impuse de o aparentă lipsă de logică.“

— Pulp Magazine