Cartea lui Stanislav Grof cuprinde doua abordari diferite ale psihoterapiei.

Pe de o parte, autorul face o recapitulare exhaustiva a principalelor teorii si principii din psihologia si psihiatria moderna insist?nd, pe buna dreptate, asupra ideilor formulate de cei mai importanti reprezentanti ai acestora: Freud, Jung, Adler etc. , iar, pe de alta parte, propune o schimbare de paradigma, accentu?nd rezultatele cercetarilor sale ?ntreprinse cu ajutorul substantelor psihedelice.

Dincolo de ratiune se gasesc asa-numitele tar?muri transpersonale, pe care chiar si omul de stiinta de azi nu poate si nu mai trebuie sa le ignore.

Conceptia newtonian-carteziana despre lume trebuie ?nlocuita cu o viziune noua, de natura spirituala, care sa reflecte pozitia omului ca element constitutiv al Universului, participant la existenta unor lumi fascinante, de unde ?si poate extrage cunoasterea si metodele potrivite de abordare a unor manifestari patologice.

Metodele lui Grof au dat rezultate, iar cercetarea sa poate reprezenta un punct de cotitura ?n evolutia psihoterapiei si a instrumentarului sau stiintific.