Crescut fiind de bunici si copilarind apoi zeci de vacante la tara am fost tare uimit sa intalnesc oameni pentru care bunicii nu inseamna nimic.
Asociati ideii de poveste, copilaria fara bunici mi se pare cel mai trist lucru cu putinta. In 2004, am scris in Romania literara un text ? reprodus in cartea de fata ? despre bunicii mei.
Reactiile starnite de acel material si scrisorile pe care le-am primit ulterior mi-au confirmat faptul ca exista nenumarate povesti extraordinare cu bunici. As fi vrut sa le citesc pe toate. Seherezada insasi trebuie ca are o nepotica pe undeva.
Ideea acestei carti a venit, asadar, de la sine si, iata, in trei ani s-au adunat aproape 100 de texte in care exista bunici la discretie. Mai ales pentru cei care nu si-au cunoscut niciodata. Le multumesc tuturor celor care au onorat aceasta carte cu nepretuitele lor amintiri.
Marius Chivu
Recomandari: Cartea despre bunici
~ Cartea, care cuprinde 552 de pagini, este scrisa in registre naratoriale uneori surprinzatoare, si nu cade in pacatul sentimentalismului sau al patetismului. Autorii au scris uneori mai sec, trasind o genealogie, iar alteori ceva mai eseistic sau chiar aproape poetic. La fel de diferiti sint si bunicii: intelectuali subtiri, boieri, tarani, vinzatoare de acadele, cafegii, dintre care unii au fost afectuosi cu nepotii lor, iar altii meschini si plini de ciudatenii (Cotidianul)
~ Nascuta din dorinta simpla de a-i imortaliza in paginile ei pe acesti batrani iubitori, darnici si intelepti, cartea aduna 92 de texte semnate de scriitori de generatii diferite, ziaristi si critici literari. Tia Serbanescu, Andrei Plesu, H. R. Patapievici, Adriana Bittel, Radu Cosasu, Angela Marinescu, Mircea Mihaies - sunt numai cativa din cei care isi dau intalnire pe parcursul a 550 de pagini, presarate cu fotografii de epoca, pentru a povesti, cu tandrete si umor, despre bunicii lor. Un volum gros, plin de istorii duioase, bune de savurat in serile de iarna, cand afara viscoleste furios. (Formula As)
Fragmente: Cartea despre bunici
Antoaneta Ralian: Cuv?ntul "bunici" a avut ?ntotdeauna o aura magica pentru mine; era asociat cu o imagine idilic patriarhala, o pereche de batr?nei blajini, senini, pufosi ca p?inea calda, ?ntr-o casa batr?neasca de la tara - neaparat de la tara - unde ?ti petreci vacantele. Din recuzita imaginii facea parte, ?n mod obligatoriu, o livada mare, cu meri si ciresi ninsi de flori primavara, cu nuci stufosi si umbrosi vara, si tufisuri tainice, cu ascunzisuri misterioase. ?n casa, arome ionelteodoreaniene de cozonaci, gutui si mere coapte. Toate astea pentru ca neam de neamul meu au fost oraseni, pentru ca n-am petrecut niciodata o vacanta la tara si pentru ca, practic, n-am avut parte de bunici dec?t ?n mica masura.
Radu Cosasu : ?Deloc bigota, atee discreta, dar tenace, bunica-mea, numita si Maia, s-a stins cam pe la 90, ceea ce ar dovedi realismul cu care stia sa negocieze si sa se tocmeasca aprig; nu se pl?ngea de sanatate ( o singura data a lesinat l?nga mine, la teatru, la Noaptea Regilor, dar si-a revenit repede, cu putin parfum pe la nas), nu-si lua tensiune, nu tinea sa fie disperata, tinea ?nsa enorm la pret, la ban, nu se juca ?n problemele astea...
H.-R. Patapievici : ?P?na la doisprezece ani am fost convins ca tara este locul ?n care traiesc bunicii mei.(?)Desigur, eram destul de mirat, la scoala, sa aflu ca tara nostra este Rom?nia, ?n timp ce tara mea se numea ?n mod clar Ad?ncata.?
Pavel Susara : ?Era o fire apriga, un luptator care ducea curajul p?na la responsabilitate, se m?nia repede, se m?nia repede si iubea patetic, ?i dispretuia profund pe comunisti si scria vehement la ONU, secretarului general U?Thant, ca i-au luat rusii pam?ntul si el nu are pensie??
Florin Lazarescu?Bunica-mea a ramas vaduva c?nd tata avea 15 ani. (?) O data la doua zile ?mi spunea sa nu mai calc ?n veci pe la d?nsa, iar eu apaream din pam?nt a doua zi, p?ndind-o c?nd era neatenta si url?nd ca sa o sperii. Sunt convins ca aprecia asta.?
