Romanul "Eseu despre luciditate" debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite.

La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori votasera in alb.

Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi in alb depaseste optzeci la suta.

Membrii guvernului intra in panica, o molima contagioasa pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata.

Incercind sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, incep o vasta operatiune politieneasca, culminind, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala - provizoriu, sustin mai-marii, pina cind populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte.

Izolati si lipsiti de "indrumare", cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile.