Valea Lunii.
La v?rsta de saptesprezece ani, Jack London, satul de pribegie dupa ce strabatuse mari si tari cu vasul Sophie Southerland, s-a ?ntors acasa, la Oakland.
Si-a gasit familia plina de datorii, salariul de functionar public al tatalui adoptiv fiind ne?ndestulator. Singura slujba pe care a gasit-o a fost ?ntr-o filatura de iuta, unde era platit mizerabil.
Dupa zece ore petrecute ?n fata masinilor de bobinat, respir?nd un aer ?mb?csit de scame, Jack London mergea acasa, punea pe masa familiei o bucata de p?ine, se spala, se aranja si iesea ?n oras, cu speranta ca va ?nt?lni o fata cu care sa-si petreaca seara.
Succesele ?n amor nu au ?nt?rziat sa apara. Muncitoare ?n fabrici de conserve sau ?n spalatorii, fete simple, erau cucerite de glumele lui, de felul ?n care dansa si, nu ?n ultimul r?nd, de felul ?n care arata.
Erau fete care traiau, ca si el, de pe o zi pe alta, muncind din greu. De aceea, Jack London a stiut sa patrunda ?n sufletul lor, le-a ?nteles si le-a apreciat.
Multe dintre ele si-au gasit locul ?n povestirile sau romanele scriitorului. Realismul cu care London realizeaza portretul spalatoresei Saxon, din excelentul roman Valea Lunii, provine tocmai din faptul ca autorul a cunoscut ?ndeaproape oamenii despre care a scris.
