"Alteta regala" poate fi citit în mai multe chei: dincolo de meandrele unei istorii de iubire se afla un bildungsroman în care, privita fie cu ironie, fie cu umor, natura umana îsi dezvaluie cele mai ascunse sentimente, iar ideile sociale, politice si, implicit, estetice ale autorului capata o forma recognoscibila. Romanul a fost ecranizat în 1953, în regia lui Harald Braun.
Thomas Mann construieste un decor de opereta pentru ceea ce el însusi a numit „o comedie în forma de roman“: familia Grimmberg domneste peste un ducat cu un milion de locuitori, pierdut între paduri, supus unor „stari de fapt îngrijoratoare“, caci finantele se afla într-un declin perpetuu, castelele se degradeaza vazând cu ochii, iar barbatii de stat nu cad de acord asupra masurilor ce-ar trebui luate.
Tocmai atunci când toata lumea este cuprinsa de deznadejde, marea ducesa Dorothea da nastere unui al doilea print, Klaus Heinrich, care are „o mâna sfrijita“.
Din acest punct, romanul se desparte în ramificatii alegorice, ce ofera consideratii despre identitate, educatie, societate.
Fericirea lui Klaus Heinrich va deveni, în aceeasi masura, si o fericire obsteasca, caci el îsi va gasi marea dragoste si va împlini profetia sub semnul careia i-a fost pusa venirea pe lume.
