Povestitorul lui Turgheniev vaneaza prea putin, iar atunci cand vaneaza, atentia i se indreapta mai tot timpul spre oameni, spre cei care-l insotesc sau pe care-i intalneste in lungile lui plimbari.

Fie ca innopteaza in podul unei mori bantuite, ca-l prinde ploaia intr-o padure necunoscuta, ca pazeste caii alaturi de copiii guralivi ai unor tarani, el foloseste orice prilej sa iscodeasca povesti de viata, sa scoata la iveala intamplari cu stafii sau personaje incredibile, sa istoriseasca viata si aventurile vreunei fete frumoase, pe care-o intalneste intamplator.