Aparitia in 1973 a primei carti din ciclul La Lilieci a surprins critica prin povestire, dialog si anecdota. Marin Sorescu aducea in prim-plan lumea satului romanesc dintr-o perspectiva cu totul noua, una in care refuzul convenpilor lirice, tragicul si comicul coexistau intr-o cheie considerata ironica, dar nu lipsita de afectiune.

Marin Sorescu spunea: "Am avut, uneori, senzatia ca o parte a poeziei noastre este prea volatila, supusa deci foarte usor pericolului disparitiei in eter. Nu cred ca este foarte important sa dai frumos din aripi sub un clopot de sticla. Foarte important este sa mergi cinstit, omeneste, chiar si prin noroi, daca este cazul, sa o iei pieptis, sa transpiri, sa te ratacesti si iar sa gasesti drumul.

Poezia are pentru mine valoare, in masura in care reprezinta un ,,of'. Adica are omul un dor pe inima si-l spune pe sleau. Aceasta ,,icnire" poate sa fie si de fericire, si de indoiala si asa mat departe, intocmai ca viata. Un ,,of' format, de fapt, din alfa si omega.

Cartea La Lilieci poate fi citita si in lumina poeziei concrete, care rectifica cuvintele, poate fi luata si ca o incercare de reconstituire a epopeii satului (la inceput a fost epopeea), si ca o carte de amintiri din copilarie. Una din ambitiile mele cele mai mari a fost sa demonstrez ca si graiul oltenesc (blamat de unii) este tot atat de literar ca si celelalte, pe care oltenii le-au receptat cu buna credinta".

Aceasta editie, din 2010, cuprinde integrala celor sase carti ale ciclului "La Lilieci". Mai mult decat atat, aceasta editie aduce la zi cercetarea pe manuscrise, suplimentand cartea a sasea cu zece texte recent recuperate, dintre care sapte inedite.

Poemele sunt incadrate de o selectie de texte valoroase: fragmente din marturiile lui Marin Sorescu in legatura cu "La Lilieci", un interviu despre geneza volumului cu fratele mai mare al autorului, George Sorescu, si un dosar de referinte critice.