„Când ai fost fermecat de oratoria lui Tache Ionescu, ti-ai luat doctoratul în drept la Paris, ai luat aminte la pledoariile unor Dissescu, Arion, Danielopol, Toma Stelian, Vasile Lascar, Xenopol, Delavrancea si esti prieten cu Panait Cerna, fireste ca nazbâtiile copilaresti facute pe malurile Borcei, cu lotci scufundate, crapceni fabulosi, lipoveni din Comorovca si negustori braileni, capata dimensiuni de destin.

Iar când, dincolo de ispitele, legile si capcanele baroului, toata viata ai fost un împatimit al teatrului, cunoscând primul succes de scena în anul mortii lui Caragiale si evocând în transa nume legendare precum Aristizza, Ciucureasca, Maria Giurgea, Petre Liciu, Toneanu, Brezeanu, Nottara, evident ca întâmplarile cu acestia devin pagini de istorie, fie si anecdotica, a genului.

Amintirile lui Ion Valjan, scrise adeseori cu suculenta evocativa din paginile unor Jurgea-Negrilesti, Maria Cantacuzino sau Petre Pandrea, sunt marturia unui vitalism captivant prin amestecul de hedonism si pasiune ardenta pentru vechea lume dintre Capsa, Tribunal, Teatrul National, Gambrinus & Co.“

(Dan C. Mihailescu)