?Teatrul si imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea sa reprezinte nelinistea acelui labirint de ?ngeri, demoni si minuni, care nu este altceva dec?t salasul dorintelor noastre.?
?Din c?te pot sa-mi aduc aminte, primul meu contact cu teatrul s-a petrecut la Cochabamba, Bolivia, c?nd trebuie sa fi avut v?rsta de sapte sau opt ani. Bunicii si mama mea m-au dus la Teatrul Ach?, ?ntr-o loja, si, dintr-odata, luminile s-au stins, s-a ridicat cortina si, pe scena, niste personaje ?n carne si oase au ?nceput sa traiasca o poveste. Iar cele care ?ncarnau ?nt?mplarile acelea ce se ?nnodau si se deznodau pe masura ce se petreceau nu erau marionete, nici desene animate, nici imagini st?rnite de cuvintele vreunei carti, ci fiinte omenesti.
Le zaream si le auzeam fascinat, cu toate ca nu pricepeam mare lucru din ce spuneau. Deodata, unul dintre domni a ridicat glasul si i-a dat o palma unei doamne. Am izbucnit ?n pl?ns, iar mama a trebuit sa ma scoata din sala.?
Mario Vargas Llosa s-a nascut ?n Arequipa, Per?, ?n 1936. Studiaza literele si dreptul la Universidad Nacional Mayor de San Marcos din Lima si ?si obtine doctoratul ?n filozofie si litere la Universidad Complutense din Madrid. Traieste o vreme la Paris, apoi la Londra si la Barcelona. Dupa o prima piesa de teatru scrisa ?n 1952 (La Huida del Inca), pusa ?n scena dar nepublicata, si un volum de povestiri aparut ?n 1959 (sefii), recunoasterea vine odata cu Premiul Leopoldo Alas.
Cariera sa de scriitor c?stiga cu adevarat ?n notorietate ?n momentul publicarii romanului Orasul si c?inii, care ?i aduce Premiul Biblioteca Breve ?n 1962, Premiul Criticii ?n 1963 si care este repede tradus ?n peste treizeci de limbi. ?n 1966 vede lumina cel de-al doilea roman al sau, Casa Verde, distins deopotriva cu Premiul Criticii ?n 1966 si cu Premiul International R?mulo Gallegos ?n 1967.
Urmeaza o opera vasta, acoperind genuri diverse, de la roman si povestire p?na la eseu, memorii si critica literara, ?ncununata cu recunoasterea internationala si distinctii prestigioase: Conversatie la Catedrala, Pantal?on si vizitatoarele, Orgia perpetua: Flaubert si ?Doamna Bovary?, Matusa Julia si condeierul, Razboiul sf?rsitului lumii, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, Povestasul, Lituma ?n Anzi, Elogiu mamei vitrege, Caietele lui Don Rigoberto, Paradisul de dupa colt s.m.a.
Considerat de presa internationala un spirit renascentist al vremurilor moderne, Vargas Llosa s-a angajat intens si ?n viata politica si sociala din tara sa ? ?n 1990 a candidat la presedintia Republicii Per?, dar a pierdut ?n ultimul tur.
?n anul 2010 lui Mario Vargas Llosa i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura.