?Cartea aceasta am scris-o mai ?nt?i ?n frantuzeste la Paris, ?n 1958-1959.

Era un moment dramatic al istoriei noastre si al vietii mele ?n particular: deznadejdea de dupa ?nabusirea revolutiei ungare din 1956, deceptiile mele din anul petrecut la Radio Europa Libera, la M?nchen, grava dezbinare dintre mine si sotia mea?

E o carte trista si profund pesimista de la mijlocul vietii mele, ?n care trec pe seama eroului, Georges Milesco, mai toate avatarurile vietii mele de p?na atunci.

Am dat manuscrisul amicului meu Emil Cioran ca sa-l citeasca.

Mi-a spus cam asa ceva: ?E bine scris, dar ai prea putine sanse s-o publici? Nu e ?n stilul ?noului roman? [Nathalie Sarraute, Alain Robbe-Grillet?]. Apoi, participarea la razboiul ?mpotriva Uniunii Sovietice, at?t de ?ndragita de frantuji!? Dar, daca ajungi odata cunoscut ?n alt domeniu [se g?ndea la teza mea de filozofie a istoriei], poate ai sa poti??

Acel moment s-a prezentat vreo 45 de ani mai t?rziu, ?n Rom?nia, si am ?ndraznit sa public cartea, tradusa de mine ?n rom?neste.

A fost ?nsa singura mea carte care sa se v?nda foarte ?ncet, pe c?nd toate celelalte se cumpara cu miile si chiar zecile de mii.

Cauza probabila era confuzia dintre numele eroului si cel al spatarului Nicolae Milescu (care, fie zis ?n paranteza, nu s-a chemat Milescu niciodata, ci doar ?Nicolae Spatar?? Milescu a fost numele luat de frate-su dupa o mosie a nevestii)!

De aceea, ?n editia a doua, am modificat putin titlul si am pus subtitlul ?Roman autobiografic? ? caci e, cu schimbari inerente unui roman, viata lui Neagu Djuvara ?n tinerete si adolescenta, ca o prelungire ?n trecut a Amintirilor din pribegie.