E iarna în Aria X, teritoriul care, de mai bine de treizeci de ani, a ramas învaluit în mister, caci toti membrii expeditiilor care s-au aventurat dincolo de frontiera sa au disparut ori s-au îmbolnavit grav.

Chiar si Divizia Sudica, agentia care cerceteaza probele aduse din Aria X, a intrat în colaps.

Asa ca, într-o ultima încercare disperata, câtiva temerari se încumeta sa patrunda în tarâmul anomaliilor, hotarâti sa gaseasca raspunsurile cautate de atâta timp.

Pentru ca, daca si ei vor da gres, lumea întreaga va fi într-un pericol de neimaginat.

„Ador trilogia SOUTHERN REACH, de Jeff VanderMeer! E terifianta si fascinanta!“

Stephen King

„O carte înfricosatoare, ca un roman de groaza de moda veche a carui actiune se petrece însa într-un viitor nu prea îndepartat.

Anumite fragmente sunt atât de intense, încât va pot da peste cap întreaga viziune asupra lumii.“

The Washington Post

Fragment:

„Am înaintat, cu arma atintita asupra fiarei.

De atât de aproape, geamatul ei era asurzitor, având vibratia stranie, guturala, a unui clopot de catedrala, a unuia viu, însa.

Nu aveam cum sa ma apropii în liniste – solul era acoperit cu stuf uscat peste namol si iarba, care-mi scrâsnea sub pasi –, însa fiinta dormea înca.

Am luminat-o cu lanterna.

Corpul ei avea consistenta si forma unui porc urias încrucisat cu un limax, iar pielea albicioasa era presarata cu portiuni râioase, acoperite cu muschi verzui.

Bratele si picioarele aratau ca membrele unui porc, însa cu câte trei degete groase la capete.

Pozitionate pe trunchi, lânga ceea ce am presupus ca era pântecul, se mai aflau doua apendice, care aduceau cu niste pseudopode carnoase.

Creatura le folosea ca sa-si cârmeasca trupul masiv, însa se zvârcoleau des, într-un chip jalnic, si se izbeau de pamânt ca si cum n-ar fi fost în totalitate sub controlul ei. […]

Ar fi trebuit sa simt ceva.

Ar fi trebuit sa ma simt miscata sau dezgustata de întâlnirea aceasta. Însa, dupa coborârea în turn, dupa anihilarea mea de catre Târâtor, nu mai simteam nimic.

Niciun pic de emotie, nici macar obisnuita si banala mila, cu toata exhibarea aceasta de trauma, de agonie dincolo de puterea de întelegere.“