Ce s-ar fi întâmplat daca Hitler ar fi devenit pictor? Daca, pe 8 octombrie 1908, Academia de Arte Frumoase din Viena nu l-ar fi respins pe tânarul timid Adolf Hitler?

Utilizând excelent resursele literaturii, Eric-Emmanuel Schmitt construieste în acest roman doua biografii paralele: una fidela realitatii, romanul lui Hitler, mort în 1945 în Berlinul distrus de bombardamente, cealalta, plasmuita în întregime, povestea lui Adolf H., un pictor care, dupa Marele Razboi, frecventeaza avangarda din Montparnasse, ca într-un final sa se stinga linistit în 1970 la Santa Monica.

(Cotidianul)

Propunându-si sa demonstreze ca „nu ne nastem monstri, ci devenim“, Schmitt realizeaza un portret dihotomic, alternând biografia istorica cu biografia imaginara a pictorului Adolf Hitler.

Autorul contureaza astfel doua fete ale aceluiasi om, doua destine. Pe de o parte, destinul tânarului Hitler, care, ramas orfan si sarac, vrea sa devina pictor, însa este respins.

Acest esec, precum si experienta razboiului îl marcheaza, transformându-l într-un personaj plin de ura. Pe de alta parte, este destinul tânarului Adolf H., admis la Academia de Arte Frumoase, care îl cunoaste pe Freud.

Marele Razboi îl tulbura profund, devine pictor, locuieste la Paris, unde îi întâlneste pe André Breton, Man Ray si pe alti suprarealisti si asista la ascensiunea omonimului sau.

Emmanuel Schmitt construieste în acest roman doua biografii paralele: una fidela realitatii, romanul lui Hitler, mort în 1945 în Berlinul distrus de bombardamente, cealalta, plasmuita în întregime, povestea lui Adolf H., un pictor care, dupa Marele Razboi, frecventeaza avangarda din Montparnasse, ca într-un final sa se stinga linistit în 1970 la Santa Monica.

Romanul e urmat de o postfata, ce cuprinde jurnalul autorului din perioada scrierii acestuia. Schmitt îsi exprima aici anxietatea, îndoielile, uneori chinul si oroarea pe care le-a încercat din momentul în care a decis sa dea viata figurii celei mai sumbre din istoria recenta.

„Moralist, Eric-Emmanuel Schmitt îsi dedubleaza eroul pentru a reflecta asupra inocentei, vinii, libertatii si responsabilitatii fiecarui individ. Un îndraznet numar de echilibristica. [...]

Departe de a urmari marile momente istorice ale Führerului, Schmitt îl evoca pe Hitler în 30 de scene intime ce arunca o lumina ciudata si dura asupra secretelor vietii afective, sexuale si asupra caracterului personajului care se idolatrizeaza si încearca totodata sa incarneze eroul nietzschean. Reusita acestui portret este uluitoare." (Le Point)