Amintiri, vise, reflectii
Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului al XX-lea - este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, o trecere in revista a practicii de medic psihiatru, intilnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice, in Africa si India.
Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie.
Treptele ei cronologice sint intuirea, la o virsta incredibil de mica, a unei entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu inconstientul, tirzia lui autorealizare.
"Viata mea, spune Jung, este povestea unei realizari de sine a inconstientului.
Aceasta "a doua" viata cea launtrica s-a exprimat in vise, viziuni, calatorii in spatii extramundane, experienta nemijlocita a lui Dumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale asupra viitorului umanitatii si gindurile cele mai intime despre religie, numai in Amintiri.
Si din aceleasi experiente launtrice s-a nascut originala opera jungiana.
Considerandu-le incompatibile cu contributia sa stiintifica, Jung nu si-a inclus Amintirile in corpusul Operelor complete. Si totusi, aceasta carte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psihologia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea si semnificatia conceptelor ei fundamentale - de la "inconstient colectiv" si "arhetipuri" pina la "individuatie".
Recomandare: Amintiri, vise, reflectii, Carl Gustav Jung
„Capitolele [autobiografiei] sunt ca niste raze rapide care lumineaza numai fugitiv viata exterioara a lui Jung si opera sa. In schimb, ele transmit atmosfera universului sau spiritual si trairile unui om pentru care sufletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Adesea mi s-a intamplat sa-i pun in van lui Jung intrebari in legatura cu lucrurile exterioare; numai ca esenta spirituala a trairilor era pentru el de neuitat si demna de a fi relatata.”
(Aniela Jaffé)
