Sunt si aspecte luminoase si multe umbre ?n stilul si metoda ?bismarckiana? de abordare a celor doua domenii mentionate: politica interna si politica externa a statului. Oricum, ele ne arata ce ?nseamna posibilitatile politicii, dar si care sunt limitele sale.
?n fond, ?realpolitik? este o inventie a lui Bismarck: capacitatea de a naviga prin apele tumultuoase ale istoriei, de a ?ntelege permanent fortele aflate ?n miscare, fluiditatea lor, uneori ciocnirea lor violenta, de a ?ntelege relatia complicata dintre obiective si resurse, dintre interese si simple ambitii utopice, dintre posibilitati si blocaje, de a discerne tendinte din masa uriasa si adesea haotica a evenimentelor.
Ambasador George Cristian Maior
Bismarck este politicianul care a creat statul cu adevarat modern si cred ca este cel caruia i se potriveste cel mai bine eticheta, astazi prea uzata, de barbat de stat.
A privilegiat constructia unei suveranitati statale, autoritare si eficiente, dincolo de nevoia de democratie, parlamentarism sau consens.
C?nd toata lumea cauta un criteriu de alegere ?n victoria unei componente ideologice, Bismarck a considerat ca firul rosu al politicii nu este constituit din viziuni ideologice, ci din calcul, contabilitate sociala, eficienta administrativa si autoritate exercitata ?n numele interesului colectiv.
Este arhitectul primelor politici de securitate, nationale, dar si de securitate sociala, privite ca fiind nucleul unui efort realist de planificare, efort bazat pe fortele vitale ale natiunii: armata, birocratia rationala, justitia corecta si necrutatoare si populatia, privita ca o resursa si nu ca o povara.
A acceptat compromisul doar ca etapa tranzitorie ?n marea lupta, consider?nd conflictul si lupta ca si p?rghii decisive pentru securizarea statului si impunerea disciplinei la guvernare, omogenizarii statului si fluidizarii decizionale, cu orice pret, chiar ?mpotriva cutumelor, valorilor sau moralitatii lumii ?n care a trait.
(Vasile Sebastian D?ncu)
Masura realizarii lui Steinberg, ?n ?Bismarck: O viata?, e data de faptul ca portretizarea unui geniu politic neobisnuit este departe de a fi un panegiric.
Steinberg descrie, ?ntr-o abordare psihologica incisiva, chiar daca aceasta distrage uneori atentia, un individ de o ?nalta complexitate, care a personificat dualitatea ce avea sa incite, ulterior, Germania la eforturi care ?i depaseau capacitatile. Bismarck nu a fost vazut niciodata ?n public fara uniforma, desi nu servise niciodata cu adevarat ?n armata si era privit, de regula, cu suspiciune de catre liderii militari, din cauza a ceea ce acestia considerau o moderatie excesiva.
Omul care credea ?n ?s?nge si fier? a scris o proza de o luciditate extraordinara, comparabila din punct de vedere al maiestriei cu modul ?n care folosea Churchill limba engleza. ?ntruchipare a realpolitik, a transformat puterea ?ntr-un instrument de auto-cenzura, prin abilitatea diplomatiei sale. El a dominat diplomatia europeana si pe cea germana av?nd un singur temei pentru puterea sa, ?ncrederea unui rege tot mai v?rstnic, fara sprijin institutional sau personal puternic.
(Henry A. Kissinger)
Aceasta carte este despre viata lui Otto von Bismarck, fiindca puterea pe care a exercitat-o venea de la el ca persoana, nu de la institutii, societate sau forte si factori. Puterea sa se cladea pe suveranitatea unui eu remarcabil, grandios. Ce ?nseamna exact acest lucru nu a putut fi niciodata definit de-a lungul istoriei omenirii. (?)
Bismarck avea cumva mai multe fa?ete identitare dec?t oricine din preajma lui ?i to?i cei care l-au cunoscut marturiseau, fara excep?ie, ca acesta exercita un fel de atrac?ie magnetica pe care chiar cei care ?l urau de moarte nu o puteau nega.
(Jonathan Steinberg)
