În singuratatea biroului, don Rigoberto reciteste caietele cu citate si însemnari adunate de-a lungul timpului, îsi studiaza colectia de gravuri si spera ca anonimele pasionale pe care le primeste sunt din partea fostei sotii, Lucrecia.

Aceasta e vizitata de seducatorul fiu vitreg care, cu sau fara intentie, a provocat separarea de sot, iar acum pretinde ca vrea sa îi împace.

Pornind de la personaje din tablouri si carti, fiecare îsi construieste o lume paralela ce anuleaza monotonia realului si îl transforma în sarbatoare a simturilor.

Continuare a Elogiului mamei vitrege, acest roman este un elogiu al senzualitatii ce va fi citit cu placere de toti cei care stiu sa recunoasca în dragoste forma perfecta a artelor frumoase.