„Daca esentele pe care oamenii le stimeaza atât de mult, fara sa le iubeasca, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai ramâne decât curajul amagirilor.

Sa ramânem adica aici pe pamânt, sa ne compromitem si sa ne lichidam ca amagiri între amagiri.

Esentele ne distrug dincolo de lume: este o distrugere mai interesanta, dar nu mai dureroasa.

A te distruge cu toti amarâtii acestui pamânt este o renuntare mai mare, mai trista, mai nemiloasa.

Sa stii ca lupti numai pentru amagiri si ca pentru esente n-are rost sa faci sacrificii presupune atâtea luciditati, atâtea rostogoliri si atâtea victorii, încât nu te mai poate opri de la un suprem orgoliu si de la o suprema umilinta.“ (CIORAN)