Tatal meu mi-a explicat ca omul, chiar pedepsit, chiar imbracat fiind cu tunica sa de piele si izgonit din Paradis, ramane o creatura a rasei divine.

Nici Iisus Christos, nici preotii, care au primit Duhul Sfant - nu ii readuc pe oameni in Ceruri si nu fac Dumnezei din ei asa cum se readuce la stana o turma de oi.

Prin incarnarea lui Christos si prin sacerdotiul preotilor, oamenii au primit iertarea si sunt invitati sa-si recucereasca drepturile lor de fii ai lui Dumnezeu.

Dar oamenii, fiind creaturi libere, pot foarte bine sa refuzati invitatia. Dumnezeu i-a dat fiecaruia dreptul de a dispune de sine insusi. Doar animalele si sclavii sunt condusi cu forta si in turme.

Cand e vorba de creaturi libere si divine, cum sunt oamenii, ele sunt invitate. Dar nimic mai mult. Si omul are dreptul sa refuze sau sa accepte invitatia.

Fiecare. In mod individual. Caci nu exista barbati si femei la plural, numai la singular. Omul nu a fost creat doar liber, el este si unic, asa cum Dumnezeu este unic. Invitatia este, asadar, la singular. Adresata fiecarui om.

Aceasta unicitate - a fiecarui om - care ne deosebeste de animale, de plante si de alte creaturi, create in serie - imi placea la fel de mult ca si darul libertatii umane.

(Autorul)