Apartenenta românilor la latinitate, calitatea lor de membri ai marii familii a popoarelor romanice incumba o anumita zestre istorica si indica o forma de evolutie

Aceste realitati nu reprezinta un merit al românilor, dar îi asaza pe români în rând cu lumea, le stabileste convergente si explica multe realizari ale lor.

Latinitatea românilor nu este un lucru de lauda si nici unul de rusine, ci este o simpla realitate, aceea de a fi înruditi, lingvistic si cultural, cu italienii, cu spaniolii, cu francezii, cu portughezii etc.

Aceasta înrudire nu este atât de sânge, cât de spirit, de fel a percepe lumea, de forma mentis.

Iar aceasta înrudire spirituala cu latinofonii reiese cel mai clar din limba româna, cea mai frumoasa creatie spirituala a poporului român.

Pe aceasta trebuie s-o cultivam, s-o vorbim si s-o scriem corect, fiindca ea ramâne marca trecerii noastre ca popor prin aceasta lume.

Pe de alta parte, limba lor neolatina este înca cea mai importanta cale de comunicare între români. În acelasi timp, fiind parte integranta a unei mari familii lingvistice, româna îi ajuta pe români sa comunice mai usor în italiana, spaniola, portugheza, franceza etc.

Vocabularul comun si formele gramaticale asemanatoare cu celelalte limbi romanice sunt alte avantaje ale românei.

În consecinta, limba româna nu este numai un vehicul de comunicare eficienta între români, ci si un mijloc de integrare usoara a lor în lume, de dialog cu lumea, de însusire mai lesnicioasa a limbilor straine.

Latinitatea este un întreg univers, iar românii fac parte din el. Ioan-Aurel Pop