„Desi toata viata m-am îndeletnicit cu încercarea de a întelege lucrurile, si am cautat în toate, în mult mai mare masura decât placerea mea, luciditatea fara rest, a mea si a culturii, foarte târziu am înteles ca tema vietii mele a fost dintotdeauna paradisul.

Înca de când ma lasasem fascinat de ideea posibilitatii de a-ti începe viata din nou, de asta data perfect – iar asta s-a întâmplat când am descoperit, la saptesprezece ani, La vita nuova a lui Dante –, eram deja în cautarea paradisului.

L-am cautat, fara sa stiu ca îl caut, în toate formele de frumos la care, de-a lungul vietii, mintea si inima m-au facut sensibil, recunoscându-l, întotdeauna acelasi, cald, emotionant, încarcat de nostalgie si de promisiuni, în marile pagini ale marilor literaturi, în ideile metafizice ale filozofiei, în ecuatiile fizicii matematice, în constructiile teologiei, logicii formale sau muzicii, raportându-ma mereu, ca la un orient viu si la un nord polar deopotriva, prin el, la splendorile poeziei.“ – Horia-Roman Patapievici

Ilustratia copertei: Paradisul, Cântul XXIII (Cerul al optulea, al stelelor fixe). Dante, Divina Comedie, cca 1564, colectia Cornell University Library